06/04/2026
Mintea noastră nu este mereu cel mai prietenos loc. Uneori e atât de neplăcut să stăm doar noi cu noi înșine, în amalgamul de temeri, critici și amenințări care se derulează în interior.
Partea surprinzătoare este că, pentru majoritatea oamenilor, experiența este similară; așa funcționează mintea umană. Ea vrea să ne protejeze, chiar dacă prețul este epuizarea noastră. Creierul nostru nu a evoluat ca să ne facă fericiți, ci ca să ne ajute să supraviețuim.
În psihoterapie, ne propunem să schimbăm relația cu aceste „voci” din mintea noastră, nu să le reducem la tăcere prin forță. Să le recunoaștem rolul, în loc să ne luptăm cu ele. Să nu le mai credem ca fiind adevărul absolut – și atunci, nu va mai fi nevoie nici să fugim de ele.
Încearcă acest exercițiu de distanțare de gândurile tale:
Atunci când observi că în mintea ta a apărut gândul „nu sunt în stare de nimic”, spune-ți:
„Observ că mintea mea a început să se comporte ca un bully și îmi spune că nu sunt în stare de nimic.”
De ce să faci asta? Pentru că atunci când spui „observ că...”, faci un pas în spate. Bully-ul este tot acolo, dar tu nu mai ești victima lui. Ești observatorul care vede scena. Această mică distanță îți redă puterea de a face următorul pas, oricât de mic, în direcția în care vrei tu să te îndrepți – în ciuda a ceea ce se aude în fundal.
Care este „vocea” cea mai gălăgioasă din mintea ta?
🎙️ - Radioul cu știri deprimante
🎬 - Scenaristul de filme horror
🎖️ - Dictatorul
🥊 - Bully-ul
Lasă-mi un emoji în comentarii.
📖 Dacă simți că vocea critică a trecut de mult pragul protecției și a ajuns în zona sabotării, poți să citești articolul meu de pe i-psiholog: „Criticul interior: de la protecție la sabotare”. Te poate ajuta să înțelegi de ce apare această voce și mai ales cm poți să-ți schimbi relația cu ea. (Link-ul este în comentarii)