25/08/2025
✨️ 𝐃𝐞 𝐥𝐚 "𝐧𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐝" 𝐥𝐚 "𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭𝐢𝐨𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚!"
Când am început să merg la cursurile de terapie Bowen, gândul meu era unul foarte simplu și de suflet: voiam să am în mâinile mele 𝘂𝗻 𝗶𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝘀𝗮𝗻𝗮𝘁𝗼𝘀𝗶𝗿𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗶𝗶 𝗺𝗲𝗶. Să nu mai fiu nevoită să bat drumul spre medic pentru fiecare mică problemă, ci să pot să-i ajut chiar eu, acasă.
La început aveam emoții, îmi spuneam: „𝑂𝑎𝑟𝑒 𝑓𝑎𝑐 𝑏𝑖𝑛𝑒? 𝑂𝑎𝑟𝑒 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑖𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎”. După primele module, am început să practic pe copii și pe oricine îmi permitea. Dar, de cele mai multe ori, nu nimeream pe cineva cu o suferință reală, acută.
👨👩👧👦 Soțul meu, Costi, era sceptic. Credea că terapia Bowen nu face mare lucru. Îmi spunea că, dacă asta e „𝑗𝑢𝑐𝑎𝑟𝑖𝑎” mea, să mă joc cu ea. Și m-a lăsat să-mi urmez drumul.
🚶♂️ Până într-o zi, când, umblând desculț prin casă, a dat cu degetul mic de la picior fix în piciorul patului. Lacrimile i-au sărit instant de la durere. După câteva minute încă șchiopăta, se ținea de picior și se tot auzea prin casă: „𝑎𝑢, 𝑎𝑢”. Degetul se umflase și era clar că îl durea serios.
Atunci i-am spus: „𝐻𝑎𝑖 𝑠𝑎-𝑡𝑖 𝑓𝑎𝑐 𝐵𝑜𝑤𝑒𝑛, 𝑠𝑎 𝑣𝑒𝑧𝑖 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑡𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎”
A acceptat, dar fără prea mare credință. I-am făcut câteva mișcări și, spre surprinderea lui, 𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗮 𝗶𝗻𝗰𝗲𝗽𝘂𝘁 𝘀𝗮 𝗰𝗲𝗱𝗲𝘇𝗲. Era vizibil uimit. Pentru el, acela a fost primul „𝑎ℎ𝑎”, momentul în care a simțit pe pielea lui că 𝘁𝗲𝗿𝗮𝗽𝗶𝗮 𝗕𝗼𝘄𝗲𝗻 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 𝗮𝗿𝗲 𝗲𝗳𝗲𝗰𝘁 𝘀𝗶 𝗶𝗻𝗰𝗮 𝘂𝗻𝘂𝗹 𝗽𝘂𝘁𝗲𝗿𝗻𝗶𝗰.
De atunci, o numește „ℎ𝑜𝑘𝑖-𝑝𝑜𝑘𝑖”, de la hokus-pokus. 😊 Numai că acum o spune cu un soi de respect, nu doar în glumă.
🙌 Pentru mine, acel episod a fost o 𝗰𝗼𝗻𝗳𝗶𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲. O dovadă că sunt pe drumul cel bun și că ceea ce fac are sens. Ca mamă și ca om, nimic nu se compară cu 𝗯𝘂𝗰𝘂𝗿𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝘀𝘁𝗶 𝗰𝗮 𝗽𝗼𝘁 𝗮𝗹𝗶𝗻𝗮 𝗱𝘂𝗿𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗼𝗮𝗻𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗷𝘂𝗿𝘂𝗹 𝗺𝗲𝘂.
💭 Și mă gândesc acum la voi:
👉 Care a fost 𝗽𝗿𝗶𝗺𝘂𝗹 𝗺𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁 în care ați simțit că o terapie complementară chiar funcționează?
