21/05/2026
𝗨𝗻𝗲𝗼𝗿𝗶, 𝗼𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶𝗶 𝗮𝗷𝘂𝗻𝗴 𝗹𝗮 𝗺𝗶𝗻𝗲 𝗰𝗮𝗻𝗱 𝗹𝗶 𝘀-𝗮 𝘀𝗽𝘂𝘀 𝗰𝗮 𝘂𝗿𝗺𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗼𝗽𝗲𝗿𝗮𝘁𝗶𝗮 ❗️
O doamnă a venit la mine în cabinet cu diagnosticul deja pus: sindrom de tunel carpian. Fusese la medic, făcuse investigațiile, iar recomandarea primită era operația.
Lucra de ani de zile la calculator, câte 8 ore pe zi, cu mâna mereu pe mouse. La început au fost doar mici furnicături în degete. Apoi amorțeala a început să apară noaptea. După aceea, durerea a devenit zilnică, afectându-i și munca.
Dincolo de durerea din încheietură, am văzut un corp complet tensionat.
Umeri rigizi. Gât blocat. Respirație superficială. Mult stres.
A ales să încerce terapia Bowen înainte de operație la recomandarea unei prietene. Nu pentru că nu avea încredere în medici, ci pentru că îi era frică de perioada de recuperare după operație.
Ședință după ședință, corpul a început să se relaxeze. Durerea a cedat, amorțeala s-a redus treptat, inclusiv somnul a devenit odihnitor.
Tensiunea din gât, umeri și spate, acumulată din ore întregi petrecute în aceeași poziție, a început să se elibereze.
Pentru că eu 𝐧𝐮 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐳 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐮𝐥, adică locul unde doare. Eu 𝐜𝐚𝐮𝐭 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐝𝐮𝐬 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐮𝐥 𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞.
Când tratezi doar simptomul, fără să înțelegi ce a dus la el, există riscul ca dezechilibrul să rămână activ în corp.
Astăzi, acea doamnă nu a mai ajuns la operație.
Nu pentru că terapia Bowen face minuni, ci pentru că uneori corpul are nevoie să fie ascultat înainte să fie reparat cu forța.
