Dr. Adela Moldovan, psiholog, Strada Aurel Vlaicu nr. 182 ap. 1, Cluj-Napoca (2026)

Q: What is the address?

Strada Aurel Vlaicu Nr. 182 Ap. 1

26/02/2026

Cum știm că suntem în siguranță?

Poate să pară o întrebare inutilă. Știm sau nu știm că suntem în siguranță, ce tot atâta analiză?

Sigur, de cele mai multe ori simțim ceva și știm ce simțim. Însă lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple.

Uneori, în mintea noastră, unele nevoi sunt ”îngropate” sub strategii de adaptare și credem că avem o nevoie îndeplinită, însă nu e deloc așa.

Uneori credem că avem nevoie de ceva, însă acel ceva nu este o nevoie autentică, ci o strategie prin care evităm ceva neplăcut sau periculos.

De exemplu, putem să spunem ”am nevoie să stau singur atunci când sufăr” e rareori o nevoie autentică. Tot mai multe studii ne confirmă că emoțiile puternice se co-reglează într-o relație în care ne simțim în siguranță.

Însă atunci când în relații ai fost certat/ă pentru că ai emoții puternice și asta înseamnă că ești slab/ă, ai învățat că e mai bine să fii singur, doar cu emoțiile tale, fără să fii nevoit să gestionezi și critica de a fi slab/ă.

Dacă ajungi să simți ce înseamnă cu adevărat o prezență susținătoare, vei înțelege că a fi în siguranță împreună cu cineva când suferi se simte mult mai bine decât a fi singur.

Așa că, te întreb din nou: tu cm știi că ești în siguranță? Cum se simte siguranța în corpul tău?

Ce stări emoționale ai când te simți în siguranță? Ce gânduri ai când te simți în siguranță? Care sunt oamenii alături de care, de cele mai multe ori, te simți în siguranță?

pornește de la a ne simți, cu adevărat, autentic senzațiile și emoțiile, dincolo de contexte, comportamente și strategii comportamentale care, cândva, au părut că ne țin în siguranță.

Te invit să urmărești, pe parcursul a două săptămâni, tu cm știi că ești în siguranță?

Ce senzații din corp îți spun că ești în siguranță? Ce emoții simți când ești în siguranță? Ce gânduri ai despre tine, ceilalți, lume și viață când ești în siguranță?

Alături de cine te simți în siguranță? Poți să și notezi. Învățăm, împreună, .

23/02/2026

Azi am zi de supervizări. E o parte importantă a activității mele. Şi una căreia anul acesta am decis să îi acord un spațiu aparte, delimitat de alte activități.

Supervizarea pe care am învățat-o eu în cursul formării mele ca terapeut relațional Imago e diferită față de orice alte modele de supervizare am experimentat până atunci. E un model relațional, care nu doar că nu penalizează greșeală, ci pune totul sub lupa experienței care ne poate învăța atât de multe și așază totul într-un cadru relațional caracterizat de siguranță, curiozitate și curaj. Ceea ce e extrem de solicitant. Pentru că e greu să ne uităm la muncă noastră. La nesiguranțele noastre. La momentele de confuzie și neclaritate. E greu să susții un spațiu de siguranță pentru pentru un terapeut care își dorește să ajute, să facă bine și nu știe încotro să o apuce.

E greu să susții spațiul de siguranță unde e atât de multă presiune de a știi, a înțelege, a fi suficient de bun. Și în același timp să privim, împreună, exact acolo unde poate nu e suficient. Unde poate fi mai bine. Unde putem face mai mult. Mai ales când, de ambele părți, se simte presiunea de a fi destul de bun și de a face destul de bine. Atât ca supervizat, cât și ca supervizor.

E o dialectică aparte în acest proces în care e nevoie să crezi că ești suficient de bun pentru a putea să te uiți la tine și să vezi cm poți fi și mai bun. Pentru că e loc de creștere pe tot parcursul activității noastre profesionale. Dacă reușim să conținem exact această dialectică.

20/02/2026

Ce înseamnă și de ce e cazul să vorbim mai mult despre asta?

Siguranța este una dintre nevoile fundamentale ale oamenilor. Instinctiv, oamenii sunt „dotați” cu reflexe și impulsuri ce favorizează supraviețuirea (ex: lovitul atunci când cineva apare brusc în spatele nostru).

Mediul timpuriu de viață ne îmbogățește acest „repertoriu” cu strategii de adaptare, personalizate la mediul specific de viață, care au ca scop păstrarea siguranței în raport cu familia și comunitatea în care creștem.

O altă nevoie fundamentală este conectarea. Suntem o specie socială și venim pe lume cu instincte care ne ajută să ne conectăm (ex. zâmbetul reflex, tendința de a avea încredere în semenii noștri).

În istoria noastră de viață, unii învățăm să prioritizăm supraviețuirea și să sacrificăm conectarea. Alții învățăm să prioritizăm conectarea, uneori chiar cu prețul de a ne pune pe noi înșine în pericol.

La vârsta adultă, cei din prima categorie pot manifesta comportamente care le servesc propriilor interese, cu riscul de a-i răni pe ceilalți. În cazuri extreme, aceste persoane primesc eticheta de „agresor”.

Persoanele din a doua categorie pot manifesta comportamente care servesc intereselor celorlalți, cu riscul de a se pune pe sine în pericol. Este o strategie care asigură o pseudo-siguranță, dar care adesea îi expune riscului de a fi folosiți sau prejudiciați, ajungând uneori în ipostaza de „victimă”.

Cu toții suntem produsul unui mediu de viață nesigur, în care nu am învățat să ținem în echilibru cele două nevoi fundamentale: siguranța și conectarea.

Despre asta este : despre cm putem fi în siguranță în relații, conectați și protejați de riscul de a fi răniți, folosiți sau prejudiciați.

Din fericire, se poate învăța. Cu răbdare, sprijin și suport, putem avea grijă atât de noi, cât și de ceilalți. Rămâi aproape să învățăm, împreună, cm să fim în siguranță.

19/02/2026

Grija și protecția sunt esențiale în relații. Un alt element esențial este puterea. Relațiile semnificative, de durată au nevoie ca noi să fim puternici. Puterea noastră se învață tot în relații. Uneori suntem prea "spartani" în relațiile noastre semnificative - credem că cea mai bună cale spre siguranță și iubire este forța și călirea. Punem prea mult accent pe putere în detrimentul grijii.
Alteori suntem în extrema cealaltă. Prevenim și evităm orice provocare sau dificultate, pentru că aşa înțelegem să avem grijă unii de alții. Oferim confort, în detrimentul dezvoltării puterii și rezilienței.
Iubirea are nevoie de un mix atât de fin reglat între grijă și putere.
Puterea poate proteja sau poate strivi. Totul depinde de cm ne exprimăm puterea în spațiul dintre noi. Când ne vedem și ne conectăm ne putem regla puterea în așa fel încât să protejăm relația și să ne oferim grijă. Când suntem absorbiți de sine și puțin conectați la spațiul relațional, ajungem adesea în luptă pentru putere. Când suntem acolo, ne folosim puterea pentru a ne proteja pe noi înșine, dar scăpam din vedere relația și grija pentru celălalt.
Fără grijă, puterea riscă să scape de sub control și să rănească, chiar și atunci când intenția e de a proteja. Fără conectare, puterea poate deveni abuz pentru că lipsește spațiul relațional care poate regla totul.
Aveți grijă de voi și de cei dragi.

13/02/2026

Iubirea se învață și se îngrijește, cred cu tărie asta. Și pentru că sunt și un fan al sărbătorilor în general, și da, inclusiv Valentine's Day, am pregătit o ofertă specială la workshopul de cuplu Imago - Primește Iubirea pe care o Dorești. Pentru că acest workshop, pe care l-am parcurs și eu, este un cadou extraordinar pe care îl puteți face pentru relația voastră. Mai sunt 2 zile din promoția care vă aduce acest workshop la cel mai bun preț.
Link pentru înscriere: https://tinyurl.com/3ste53tk

13/02/2026

Iubirea merită și trebuie celebrată. Într-o cultură plină de bancuri despre parteneri care nu se respectă, se înșală, se folosesc unul pe altul și se agresează, Valentine`s Day ne irită teribil.

Ne irită florile care sunt scumpe iarna și doar imediat vine 8 martie, ce tot atâtea flori?

Ne irită bomboanele de ciocolată, parfumurile și orice altceva ni se mai oferă ca sugestii de Valentine`s Day.

Ne irită declarațiile de dragoste și le catalogăm imediat ca fiind false. Vorbim de faptul că iubirea se trăiește în mod intim, în privat.

Putem fi de acord cu multe dintre aceste argumente. Dar de ce să nu celebrăm relațiile și iubirea? Nu trebuie să facem toți la fel. Nu trebuie să cumperi nici flori, nici bomboane. Și chiar nu trebuie să ne limităm la Valentine`s Day.

Gesturi de afecțiune putem face în fiecare zi. Cadouri și surprize ne putem face pe tot parcursul anului. Dar hai să fim sinceri cu noi: când am spus ultima dată ”Te iubesc?”

De câte ori ne spunem ”mulțumesc” unul altuia? Știm ce suprize ar dori omul iubit să primească? Și dacă știm…când i-am făcut ultima dată o supriză? Știm ce îl face pe omul de lângă noi să se simtă iubit și protejat? De câte ori facem acele comportamente specifice?

Iubirea merită și trebuie celebrată. Fă-o în felul tău, dar fă-o. Iubirea este, în fond, o serie de comportamente pe care le facem zi de zi, de zi, alături de omul iubit. Ca să se simtă iubit și să simțim iubirea, nu doar să știm / presupunem / credem că iubim și suntem iubiți.

11/02/2026

Relația de cuplu este una dintre cele mai valoroase resurse ale noastre.

Și totuși, de multe ori, o lăsăm pe ultimul loc pentru că presupunem că „va merge de la sine”.

Acest workshop este o invitație: opriți-vă pentru un weekend și faceți din relația voastră o prioritate reală. Cel mai frumos cadou pe care-l putem face de Ziua Iubirii este o relație sănătoasă.

De azi și până duminică inclusiv, înscrierea la workshopul de cuplu are reducere; folosește codul VALENTINE și ai 20% discount din prețul early bird.

Workshop de cuplu Imago ”Primește iubirea pe care o dorești” este susținut de 𝗔𝗱𝗲𝗹𝗮 𝗠𝗼𝗹𝗱𝗼𝘃𝗮𝗻, terapeut de cuplu 𝗜𝗺𝗮𝗴𝗼 & prezentator certificat internațional.

04/02/2026

Proiectul meu de suflet din acest an este .

Îmi doresc anul acesta să împărtășesc despre cât de mare nevoie avem să ne simțim în siguranță în comunitate și în toate relațiile noastre. 🌱 Cât de mult au nevoie cei mai vulnerabili dintre noi de ocrotirea celorlalți.

Ultimele zile au fost însă foarte grele pentru mine.

Cazurile mediatizate de abuzuri sexuale, atât de la nivel local, cât și internațional m-au zguduit puternic. Nu știrile în sine, nu. Lucrez de 20 de ani cu victime ale diferitelor tipuri de abuzuri și am auzit povești cutremurătoare.

În contextul știrilor naționale și internaționale despre abuzuri sexuale a căror amploare ne șochează pe toți ce m-a zduduit pe mine au fost reacțiile și comentariile celor care, copleșiți de această realitate pe care refuză să o vadă, se apără minimalizând și învinovățind victimele. Uneori chiar jignind victimele.

Mi-am amintit de toată durerea copleșitoare a celor cu care am lucrat în cabinet în acești aproape 20 de ani.

Femei abuzate sexual în tinerețe de un bărbat care nu a putut auzi un NU. Femei abuzate sexual în adolescență de bărbați mult mai în vârstă decât ele, care le câștigaseră încrederea. Femei şi bărbați abuzați sexual în copilărie de adulți de încredere din familie.

Mi-am amintit zilele acestea durerea, rușinea și sentimentul lor profund de a fi murdari. Tuturor, fără excepție, persoana care le-a abuzat le-a spus același lucru: 𝑛𝑖𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑛𝑢 𝑜 𝑠𝑎̆ 𝑡𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑑𝑎̆, 𝑣𝑜𝑟 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑠̦𝑖 𝑣𝑖𝑛𝑎 𝑡𝑎.

Cu această teroare în suflet 𝐚𝐮 𝐭𝐚̆𝐜𝐮𝐭. Și mulți tac încă de zeci de ani, din teamă sau pentru că vor să-i protejeze pe cei dragi de durerea de a știi ce li s-a întâmplat...lor.

Reacțiile online din ultimele zile mi-au arătat că poate abuzatorii lor au avut dreptate: sunt prea mulți cei care nu cred, cei care analizează și chestionează comportamentul victimei, dar nu și al agresorului. Cum să spui ce ți s-a întâmplat când asta auzi și vezi în jur aceste reacții?

🧩 Haideți să vorbim despre asta și să construim împreună 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆.

Țineți aproape, voi scrie mult despre siguranța relațională în acest an. Doar să îmi revin din "lovitura" acestor zile. Și să îmi recapăt eu siguranța.

29/01/2026

Iubirea e adesea în mâinile noastre care se întâlnesc. Mâinile noastre care se întâlnesc pot crea, împreună, un spațiu de grijă și siguranță.
Aceleași mâini însă pot răni, pot crea amenințare. Pot dojeni cu critică și superioritate. Aceleași mâini pot respinge cealaltă pereche de mâini. Aceleași mâini se pot îndrepta energic și ameninţător spre celălalt, însoțite de cuvinte grele. Aceleași mâini ajung uneori să lovească și să creeze abuzul fizic. Aceleași mâini care cândva au iubit și îngrijit un spațiu și o pereche de mâini se pot îndrepta, pe furiș, către o altă pereche de mâini creând rana de trădare.
Diferența o fac atenția și intențiile conștiente, sau nu, de a griji iubirea noastră, zi de zi. Mâinile care se mișcă și ajung în spațiul dintre noi cu grijă, atenție și intenția de a oferi se simt diferit. Mâinile care vin acolo ca să se întâlnească cu adevărat cu celălalt creează și mențin iubirea. Mâinile care vin să ofere și să primească sunt mai sigure decât cele care vin să critice și să ceară. Atenția e iubire. Unde merge atenția ta și ce fac mâinile tale în spațiul dintre tine și partener? Ce pun ele acolo?

26/01/2026

Psihoterapia este un proces profund relațional.
Dincolo de eficiența, mai mult sau mai puțin dovedită științific, a metodelor, strategiilor și tehnicilor de psihoterapie, totul se bazează pe relația terapeutică. Totul.

La cursuri le spun adesea colegilor mei mai tineri: dacă relație terapeutică nu e, nimic nu e. E fundamentul pe care se bazează toată știința, arta și magia acestei meserii: relația terapeutică.

E și ceea ce ne face pe noi, terapeuții, să fim adesea obosiți și epuizați la finalul zilelor de cabinet. Și ceea ce ne face, contrar unor mituri, dar concordant cu alte vorbe din popor să fim... nu tocmai persoane de succes în planul vieții personale. Asemenea cizmarului fără cizme. Pentru că mulți dintre noi ne consumăm mare parte din energie în cabinet. Și chiar dacă știm multe despre relații, ajungem adesea acasă epuizați și incapabili să punem energie în propria relație de cuplu. Chiar dacă știm multe despre parenting și ajutăm alți părinți să fie mai buni, noi ajungem acasă adesea lipsiți de răbdare și inspirația de a ne folosi propriile trucuri din cabinet acasă. Chiar dacă îi învățăm pe alții cm să aibă răbdare cu prietenii, părinții vârstnici și mătușicile dificile... noi ne închidem în casă și spunem ”nu” la multe ocazii de socializare. Pentru că pur și simplu uneori nu mai avem energia de a fi prezenți în propria viață. Mai ales dacă nu ne învață nimeni că parte din a fi un psihoterapeut bun înseamnă și să ai grijă de tine și viața ta.

Nu ne învață nimeni cm să păstrăm un echilibru între cât de mult muncim și cât de multă grijă să avem de noi. Un echilibru între cât ne implicăm la cabinet și cât de prezenți suntem în viața noastră. Nu doar pentru că e viața noastră și merităm, noi înșine, și toți cei dragi din jurul nostru. Dar și pentru că devine foarte greu de trăit cu disonanța cognitivă dintre a practica ceva și a trăi cu totul altceva. Devine enorm de greu de dus discrepanța dintre a ști mai mult decât ceea ce poți face tu.

Devine fantastic de greu să vedem progresele pacienților noștri în timp ce noi nu avem niciodată timp de noi. Într-o societate sănătoasă, orice profesie am practica ar trebui să ne lase timp și energie pentru viața personală. În profesiile care țin de sănătate mintală e vital să avem grijă de viața noastră.

Orice cadru legislativ sau formativ al acestei profesii ar trebui să țină cont și de grija și responsabilitatea practicienilor față de propria lor viață.

23/01/2026

Mulți dintre noi nu mai putem auzi știrile acestor zile. Ne creează anxietate și stres. Fie că ne uităm la ce se întâmplă în politica internațională și la uzul tot mai frecvent al forței și șantajului în locul negocierii constructive sau la evenimente sociale mai aproape de noi, violența şi abuzul de putere predomină. O crimă între adolescenți zguduie zilele acestea societatea românească și mai ales părinții. Copii de-abia intrați în adolescență au ucis un alt adolescent. Și au încercat să își ascundă urmele. Sunt genul de fapte care se întâmplă rar, dar atunci când se înâmplă ne cutremură: "oare ar putea ajunge copilul meu victimă sau agresor într-un astfel de context?", "cum s-a ajuns aici?", "cine e de vină?"
Vina și responsabilitatea nu merg mereu mână în mână, din păcate. Pentru a preveni astfel de situații extreme, e nevoie să deschidem ochii, cu toții: să nu ne mai facem că nu vedem, că nu e treaba noastră. Să facem fiecare ceva acolo unde suntem pentru a adăuga măcar un strop de siguranță. Pentru a atrage atenția unui om care se află momentan în rolul de agresor că cineva vede și reacționează și că un comportament violent nu va rămâne fără răspuns. E nevoie să deschidem ochii și să vedem când cineva e prejudiciat și rănit și să avem o reacție care să arate că nu e singur. Abuzul de orice fel poate fi învins doar ÎMPREUNĂ. Abuzul de orice fel se petrece și se agravează când suntem prea mulți martori tăcuți care nu vedem, nu auzim și nu înțelegem ce se întâmplă. Abuzul se oprește și siguranță se restabilește când deschidem ochii, vedem și reacționăm pentru restabilirea siguranței. Când devenim martori implicați activ și ne folosim puterea, ÎMPREUNĂ, pentru a fi crea împreună mai multă siguranță.
E firesc să fim anxioși sau triști în fața unor astfel de evenimente. Dar să permitem ca această durere să ne trezească și să ne împuternicească înspre ce putem face. Să nu lăsăm aceste dureri să ne deznădăjduiască și să ne amorțească și mai tare. Pentru că martorii tăcuți devin invariabili complici ai agresiunii și violenței. Siguranță se creează doar cu intenție și implicare, ÎMPREUNĂ.

19/01/2026

Blue Monday ne amintește că nu toate zilele sunt ușoare și e în regulă.
Poți să ceri sprijin.
Nu ești singur/ă în asta.

Dr. Adela Moldovan, psiholog

26/02/2026

23/02/2026

20/02/2026

19/02/2026

13/02/2026

13/02/2026

11/02/2026

04/02/2026

29/01/2026

26/01/2026

23/01/2026

19/01/2026

Address

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category