22/10/2019
Viitorul este întotdeauna tragic — și mereu a fost. Majoritatea prezicerilor apocaliptice au văzut lumea sfârșită până în 2012. Umanitatea a privit dintotdeauna viitorul cu pesimism. Astăzi, vă propunem concluziile preliminare despre optimism și pesimism în legătură cu statusul lumii propuse de Our World in Data, una dintre cele mai de încredere colecții de date și analize.
1. Suntem individual optimiști, dar social pesimiști — Este interesant cm oamenii tind să fie optimiști în legătură cu viitorul propriu, dar reușesc în același timp să fie prăpăstioși în legătura cu viitorul națiunii sau lumii. Ca exemplu, datele colectate prin chestionare la nivelul Uniunii Europene arată că, între 1995 și 2015, respondenții au prezis în proporție de 60% că situația job-urilor lor va rămâne stabilă. Mai mult, 20% se așteptau ca acestă situație să se îmbunătățească. Aceleași persoane se așteptau ca situația economică din țara lor să se înrăutățească considerabil.
2. Suntem local optimiști, dar național pesimiși — Studiile realizate în state cu mare întindere teritorială (precum America) arată că, atât în legătură cu politica cât și cu mediul, tindem să credem că problemele devin mai pronunțate undeva mai departe de noi. Suntem mai pesimiși în legătură cu situația din locurile pe care le cunoaștem mai degrabă din media decât din propria experiență.
Aceste concluzii subliniză o problemă de informare. Când nu suntem atenți la toate aspectele, judecata noastră este îndoită de ceea ce specialiștii numesc “availability bias” — ne formăm concluziile doar prin prisma evenimentelor tranzitorii. Drept consecință, considerăm că stadiul de dezvoltare al lumii este echivalent cu ultimele știri auzite și ignorăm creșterile lente sau treptate. Așadar, găsim lumea într-o situație mai îngrijorătoare decât este în realitate.
Alți psihologi propun ca explicatie conceptul de “control”. Atunci când ne simțim cât de cât în control, deci la nivel individual sau local, tindem să fim mai fericiți, mai sănătoși și mai optimiști în legătură cu viitorul. Nu simțim același control în ceea ce privește contextul social sau destinul unei națuni, așa că ne poziționăm mai pesimist.
3. Suntem neuniform optimiști/pesimiști pe parcursul vieții — Relevant în acest caz ar putea fi modul în care ne formăm amintirile. În cazul persoanelor mai în vârstă, amintirile din întrega viață sunt concentrate, în special, în două zone: amintirile formate în începutul maturității și amintirile recente. Având în vedere entuziasmul tinereții și ținând cont de faptul că odată cu vârsta scade frecvența experiențelor negative, persoanele în vârstă păstrează predominant suma unor experiențe pozitive. Comparată cu aceste amintiri, imaginea actuală a lumii, cu bune și cu rele, nu poate fi plasată decât într-o poziție de evident declin. Acest fenomen poate sta la baza diferențelor de percepție dintre generații în legătura cu viața, omenirea sau valoarea unui anumit gen muzical!
De ce ne-ar interesa totuși astfel de concluzii? Scopul lor nu este motivațional și nici de a minimiza problemele cu care se confrunta astăzi lumea. Dimpotrivă, ele subliniază potențiale deturnări ale atenției, datorate însăși naturii noastre umane. În fața unei situații îngrijorătoare, trebuie să ne oprim și să ne întrebăm: Privim un trend sau o fluctuație de moment? Această primă analiză poate reprezenta punctul de pornire în dezvoltarea unor strategii de succes pentru rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm la nivel global.
Mai multe informații și analize: https://ourworldindata.org/optimism-pessimism