12/11/2025
Povestea lui “nu pot”, nu sunt in stare”….sau unde poate duce supraprotectia copiilor
L-am cunoscut la 19 ani. Era student in anul I. Abia reușea să ajungă la cursuri. Depresia și anxietatea l-au copleșit. Singur în Cluj, fără protecția părinților, pus în fața vieții de tânăr adult în devenire. Refuza să se dea jos din pat cu zilele. Iar dependența de telefon peste 7-10 ore pe zi era imposibil de combătut. A acceptat cu greu terapia, motivând ca nu are nevoie. Apoi am început să ne cunoaștem, să construim relația terapeutică. După prima sesiune, era distrus . Nu a reușit să meargă la niciun examen. Nu era în stare. Nu a mai vrut să meargă la școală, dar nici la muncă, motivând ca el nu știe să facă nimic și ca este sub demnitatea lui să muncească joburi de studenți. Într-o zi l-am așteptat la ședință și i-am spus:” Astăzi face ședință afară. Mergem să vedem ce cafenele sunt în centru și care angajează studenți.” S-a albit la față, i s-a făcut rău. A refuzat să intre în vreo cafenea. Apoi i-am spus:” Astăzi doar ne uităm cine lucrează la cafenele… tineri normali, mulți studenți care vor să își mai facă un ban. Nu l-am putut convinge. A renunțat la facultate, iar focusul nostru a fost pe schimbarea obiceiurilor, a dependenței de calculator, a trăi în viața reală și nu virtuală. A fost f greu. Uneori mi se părea ca meșterului Manole i-a fost mai ușor. În vară s-a înscris la alta facultate, unde cu greu și-a depus dosarul. Au început cursurile, iar focusul era pe motivație, de ce merită să depună un efort.
Testul suprem a fost săptămâna trecută: avea 5 parțiale de dat. Luni, la ședința mi-a spus ca are o anxietate cat casa, ca nu a reușit să se pregătească foarte bine și ca nu crede ca va merge. Am început să despicam firul in mii și mii… ce a făcut până acuma, schimbări, prezent vs trecut, și altele, până la epuizare. Toată saptamana nu a dat niciun semn. Lunea următoare l-am așteptat cu sufletul la gură.
-No?!
-Am mers la toate parțialele și am luat doar note de 9 și 10!, iar fata i s-a luminat toată.
Am sarit în sus de bucurie! În sfârșit acest copil a tăiat cordonul ombilical! În sfârșit acest tânăr a trecut un mic prag- e drept, dar l-a trecut! În sfârșit a văzut ca este capabil și ca poate!
Mai avem încă de muncă, dar știu ca merita tot efortul.
Efortul de a le arăta părinților efectele dezastruoase ale supraprotectiei dar și efortul de a le arăta ca pot depăși obstacole și greutăți in viață.
