04/09/2025
Când am vizitat în 2023 câteva centre de recuperare din adicții din Ungaria, mi-a venit să plâng!
La o oră distanță roată în jurul Budapestei, erau răsfirate 100 de centre – pentru adulți, pentru adolescenți, pentru femei, pentru bărbați, unul chiar și pentru clerici cu adicție, centre de prevenire, centre comunitare, centre de recuperare, unele care permiteau fumatul și altele care nu îl permiteau, amplasate în natură sau în mijlocul orașului... Marea majoritate – susținute financiar de Stat.
Era clar: țara recunoștea realitatea problematicii adicției și trecuse de la o abordare a pedepsirii persoanei dependente la a o ajuta să se vindece.
Colaboram deja cu un centru de recuperare pentru adolescenți și tineri din Statele Unite. Aflat într-un oraș de dimensiunea Clujului, acesta era unul dintre cele 40 de centre destinate recuperării din adicții a tinerilor.
Mă obișnuisem să nu mai compar ce e la noi cu ce este în Statele Unite. Dar chiar și o țară vecină, aflată tot în blocul estic al Europei, făcuse pași atât de semnificativi în prevenirea și tratarea adicțiilor.
M-a durut!
M-a durut pentru clienta mea de 14 ani care bea alcool ca să scape de dilema care o sfâșie în două: îl iubește pe tata pentru că “totdeauna ne dă nouă partea cea mai bună din mâncare” dar îl și urăște pentru că “atunci când e beat se uită la mine ca la o femeie, nu ca la fiica lui.”
M-a durut pentru clientul meu de 29 de ani care plânge cu lacrimi mari de sună când se izbesc de podea pentru că a promis de atâtea ori că nu mai consumă substanțele care îl fac să se poarte iresponsabil, și apoi, o face din nou. Și nu înțelege ce se întâmplă și cm a devenit o astfel de persoană.
Și m-a durut pentru mamele și tații care ar face orice să își salveze copiii de adicția care îi transformă în niște necunoscuți (“zici că nu e copilul meu”) dar nu știu încotro s-o apuce pentru a primi ajutor.
Suntem în toamna anului 2025 și deschidem un centru de zi la Cluj, pentru recuperarea din adicții a adolescenților și tinerilor. Am decis să nu ne mai plângem, să nu îi blamăm pe alții că nu fac destul, ci să facem ceea ce putem. Cum spune supervizorul nostru, psihiatru olandez de origine română, care își aduce aportul de la distanță pentru țara sa: „Ce nu puteți, să nu faceți. Faceți doar ce puteți!”
Și asta facem! Și este extraordinar să vedem comunitatea în acțiune, punând fiecare umărul cu ce poate să facă: unii v-ați oferit să veniți la curățenie, alții ne-ați ajutat cu actele sau ne-ați trimis donații. Sunteți minunați!
Vom continua să împărtășim cu voi viața din acest centru. Pentru că aici nu este vorba despre proiecte ci despre vieți prețioase, la fel ca a mea și a ta! Vieți care merită și pot fi recuperate!
Fiecare donație înseamnă o șansă în plus pentru un adolescent, un tânăr, o familie. Alătură-te și tu!
https://preventis.ro/doneaza-consiliere/