https://www.facebook.com/593677900764682/

Psiholog Roxana Dincă, Cluj-Napoca (2026)

07/01/2026

INCHIDE-TI URECHILE!

Cand doi se cearta, urechile castiga:)!

Oare numai la noi fratii mai mari (unii ar spune ca sunt inca mici, caci au 3 si 5 ani) isi spun uneori cuvinte care pe celalalt il deranjeaza?

Si sigur, vin la mine sa ma instiinteze.

Le spun un singur lucru: “Cand nu iti place ce auzi, inchide-ti urechile!”

Nu vreau doar sa rezolv probleme sau sa le opresc pentru moment (desi asa bine e uneori sa se intample si macar acest lucru), ci vreau sa cresc abilitati de viata, competente necesare de-a lungul vietii.

Inchidetea urechilor mi se pare una dintre cele foarte necesare. Auzim multe lucruri pe care nu ne-am dori sa le auzim

21/10/2025

JUCATI-VA SI RELAXATI-VA!

Va amintiti situatiile de boala cand greu le puteti da copiilor ce e nevoie?

Eu am incercat abordarea “uite ce bine iti face” si functioneaza, dar pana la un anumit punct si cred ca pentru anumite varste.

Si am vazut la sotul meu abordarea ludica si atunci am zis: “Asta e, asa facem.”

Incercati jocul de rol pentru cand aveti de rezolvat chestiuni medicale si cred ca veti avea mai mult succes.

Copiii sunt pacientii, tatal este asistentul sau dl doctor si asa toate sunt mai placute si mai usoare.

Puteti incerca si sa inversati rolurile, cel putin pentru inceput: parintii sa fie pacientii, iar copiii sa fie doctori.

Voi cm gestionati situatiile medicale in familie?

Astept impresii si despre modalitatea pe care am descris-o mai sus

16/10/2025

STRUCTURATI, STRUCTURATI si CAND VA MAI BUCURATI?

In ultimul timp observ aceasta tendinta a parintilor de structurare. Ea e benefica in sine, insa depinde cat si pentru ce se face.

Cand parintii incep sa structureze foarte mult timpul liber al copiilor, multe beneficii palesc: bucuria, creativitatea, self-managementul si puterea de a decide, autoreglarea si altele.

M-as bucura ca parintii sa revina la increderea si incredintarea ca jocul liber are un rol de neegalat in viata copilului.

A nu se intelege sa nu invitati copilul la anumite activitati structurate: uneori, cu masura si urmarind dorinta si interesul copilului.

Copilul descopera atat de mult prin punerea in act a anumitor secvente din viata sau invata sa isi gestioneze anumite stari, se dezvolta abilitati mai ales atunci cand sunt minim doi frati care se joaca.

Asadar, lasati copiii sa zburde liber.

Daca tot structurati, structurati, cand va mai bucurati?
@
Voi cm impartiti activitatile pt copii si tipul lor?

11/10/2025

SARACA MAMA BOGATA!

Psihologii de copii isi cresc copiii.

Eu sunt unul dintre ei.

Si multi ar putea spune: “Saraca de ea. E psiholog si sta acasa cu copiii.”

Eu va spun varianta adevarata: Sunt psiholog si sunt acasa ALATURI de copii. Nu stau, decat cand vreau sa ma odihnesc si imi planific asta.

A fi mama e cea mai complexa si cea mai vasta, ampla, imensa munca pe care cineva o poate desfasura.

Pentru ca implica atat de multe cunostinte si atat de multe putinte (sau uneori neputinte).

Mama, rand pe rand sau uneori in acelasi timp, este: medic, bucatar, femeie de serviciu, psiholog, cititor, om de arte, profesor si cate si mai cate.

E putin lucru?

Copiii cresc si singuri. Ei pot creste oricum sau cumva. Aleg ca ei sa creasca “cumva”- un cumva in care eu ma straduiesc sa fiu acolo si sa raspund, straduindu-ma sa fie benefic pentru copii.

Nu era mai simplu sa imi duc cei 3 copiii la cresa si sa imi continuu eu “ascensiunea profesionala”?

Poate ca era.

Dar era mai bine?

Pentru mine nu. Pentru copii nu.

Pentru unii pot fi “saraca mama”.

Pentru altii pot fi “bogata mama”

Anii petrecuti acasa langa copiii nostri nu sunt ani care imi fac gaura in CV.

Ei adauga cea mai mare valoare CV-ului.

Gandul de final pentru mamele “scolite “ care acum sunt acasa: “ Faceti o munca mult mai valoroasa si solicitanta decat daca ati fi la lucru”. Si roadele soiurilor bune se culeg peste ani.

04/10/2025

CINE MUNCESTE, OBOSESTE. SI UNEORI GRESESTE

De cate ori nu v-ati uitat cu privirea lunga si intrebatoare la mame linistite, la tati jucausi, la bunic inventivi?

Si de cate ori nu v-ati uitat la voi cu ochi mustratori pentru rabdarea pe care nu o aveti, pentru vocea pe care v-o auziti mai tare decat ati vrea?

Va rog sa nu comparati calul de pe camp care ara in soare cu cel de rasa care e ingrijit frumos si iese la parada glorios.

Poate comparatia e putin exagerata, insa cred ca intelegeti ideea.

Parintele care e mai mult cu copiii [am scris “sta” si apoi am sters, intelegeti voi de ce:)], acela va fi mai uzat si mai pasibil la greseli.

Asadar, nu va comparati cu altii, vazand doar o parte din puzzleul total.

Cand esti chemat, strigat, intrebat, cautat, solicitat, …- completati voi cu cate verbe de miscare vreti, daca cumva ajung pentru a descrie variabilitatea vietii cu copiii, mai obosesti, asa e? Si atunci gresesti.

In plus, putinta tine de cat si cm e ajutorul pe care il are mama. Daca are.

Asadar, noi vedem multe, dar stim putine. De aici si lipsa de logica a oricarei comparatii.

CINE MUNCESTE, OBOSESTE. SI UNEORI GRESESTE

01/10/2025

NU TE MAI UITA PE GEAM vs INCHIDETI FEREASTRA

NU te mai uita pe geam!

Nu te mai juca cu punga!

Nu mai lua dulciuri pe ascuns!

Nu iti mai pune singur 2 metri de pasta de dinti!

Nu, acum nu e vorba despre “nu”. Desi atat de mult “nu” e obositor si incarca sistemul neuronal al copilului, care ulterior va izbucni in alte parti.

E vorba despre controlul mediului.

E simplu. Parintele controleaza mediul si il organizeaza in asa fel incat sa sustina cat mai mult explorarea in siguranta a copilului.

Sigur, niciodata nu se poate mereu. Intelegeti voi. Adica nu putem organiza mediul astfel incat sa nu fie nevoie de una dintre frazele de mai sus. Dar totusi putem schimba multe.

Asadar, inchideti fereastra. Si copilul se va putea uita pe geam, dar in siguranta.

Va indemn la reflectie: care sunt acele schimbari pe care le-ati putea face in casa astfel incat viata sa fie mai frumoasa?

23/09/2025

EPISODUL 3 din seria “VRETI COPII PUTERNICI?”

Incercati sa schimbati gandirea, nu oamenii.

Fiti curajosi si invatati-i pe copii despre viata, despre diversitate si frumusetea fiecarui om in parte, asa cm e el.

Oferiti-le strategii pentru a se adapta, nu pentru a renunta sau a judeca.

Exemplul de mai jos explica ce incerc sa spun.

Ss luam ca exemplu o situatie in care copilul ramane la bunici o perioada mai lunga.

Portretul bunicii:
Bunica nu sustine explorarea si e acata pe facut lucruri. Intr-o situatie in care bunica a bagat hainele in masina si copilul vrea sa stea sa se uite cm se invart hainele, bunica ii limiteaza explorarea si ii spune sa mearga la urmatoarea activitate pe care copilul o are de facut.

Portretul mamei: mama se straduieste, ba chiar face mari eforturi sa indeplineasca dorinta de explorare a copilului. Asa ca, in situatia de mai sus, mama ar sta cu copilul sa se uite la hainele invartite in masina.

E bine cm face mama? E gresit cm procedeaza bunica?

Raspunsul e nuantat, insa pe scurt putem spune asa: e diferit.

Si acest lucru e atat de valoros sa fie inteles de catre copil.

Ar putea fi folosite aceste cuvinte:

“Si mama si bunica te iubesc. Fiecare are un mod diferit de a proceda. Ai vazut tu, bunicii ii place sa faca multe lucruri. Cand esti la bunica, asa face bunica. La noi acasa facem in stilul nostru. “

Aceasta e o lectie valoroasa despre viata: copilul intelege ca exista mai multe moduri de relationare, invata si sa o accepte pe bunica cu modul ei de a proceda, si invata si sa tolereze mici neplaceri care ar putea sa apara din nesatisfacerea (totala sau partiala) a anumitor nevoi.

Asadar, incercati sa schimbati gandirea, nu oamenii.

19/09/2025

Episodul doi din seria “VRETI COPII PUTERNICI?”

Daca va iubiti copiii si vreti sa devina adulti puternici, e nevoie sa indurati nefericirea lor temporara.

Daca va iubiti copiii, spuneti-le “nu”.

Atunci cand trebuie, atat cat trebuie. Dar trebuie.

Exercitiul lui “nu” intareste vointa si rezistenta (nu se poate, nu vrem chiar acum sa ne jucam cu voi pentru ca vrem sa citim si noi, nu pot chiar acum sa iti raspund)

Frustrarile mici cresc copii mari.

E greu? Poate fi!

E bine? Este!

Ajuta? Clar da!

Voi cm va raportati la situatiile in care e nevoie (sau e voie:) sa refuzati ceva copilului?

Cum actionati si reactionati, cm le faceti fata?

15/09/2025

VRETI COPII PUTERNICI?

Dati-le de toate, cat de repede, cand cer, oricand cer, oricat cer.

Si nu veti avea.

Da-ti-le cu masura, puneti-i sa astepte (uneori pentru ca si parintii au nevoi), spuneti-le, aratati-le ca lucrurile au timpul lor si masura lor

Asa veti creste copii puternici.

Spre exemplu noi facem adesea dulciuri de casa sau paine fara gluten sau crackers sau altele sanatoase, cat ne sta in putinta.

Si ma intreaba daca pot sa manance cateva seminte. Ce sunt cateva seminte? Sunt doar cateva, am putea spune.

Dar gesturile noastre sunt pline de semnificatie.

Le spun ca le dau, dar prima data terminam lucrul si apoi bucuria. Si asta este si ca o incununare a efortului lor. Si ei au nevoie de inhibitie si rabdare.

Rezilienta (aceasta putere de a rezista, de a indura) are nevoie de multe incercari si multe repetii.

Voi cm priviti aceasta parte a vietii si cm o exersati in copiii vostri?

07/09/2025

“DE CE AI BOMBOANE IN URECHI?”

Astazi, pregatindu-ne pentru mers la Biserica, mi-am pus niste cercei micuti rotunzi si baietelul nostru de 3 ani m-a intrebat de ce am bomboane in urechi.

Atunci mi-am reamintit cat se diferit se vede lumea prin ochii lor.

Va rog, datile viitoare cand aveti orice dificultate cu copiii, vreti sa incercati sa vedeti lumea prin ochii lor?

S-ar putea sa descoperiti nuante emotionale diferite

Voi ce experiente aveti legate de “a vedea lumea prin ochii lor”?

02/09/2025

CEI MICI CARE FAC LUCRURI MARI

Astazi fetita noastra cea mare (implineste 5 ani in octombrie), se tot invartea prin bucatarie si ma intreba ce sa mai umple (i-am dat de mai multe ori sa umple borcane cu plante de ceai, fulgi de drojdie, cacao s.a)

In seara aceasta baietelul mijlociu tot facea drumuri living-bucatarie: “Eu ce sa mai duc pe masa?”

Copiii nostri sunt mici, dar fac lucruri mari

Facem treaba impreuna, pentru ca ei stiu ca familia e o echipa.

Si cantam cand lucram. Si lucram cu voie buna.

Si ii pupacesc, dragalesc apreciez cand ma ajuta.

Si ma intristez si verbalizez cand unul dintre ei spune ca nu vrea (sau amandoi pentru ca uneori vor sa se joace cu fratiorul mic de 9 luni).

Ei stiu unde este locul fiecarui lucru, deoarece am vorbit ca fiecare lucru are o casuta.

Sunt bucurosi cand mananca inghetata “din aia de care am facut noi” sau ciocolata “din aia cu unt de cacao, am facut noi impreuna”.

Ei stiu ce sa faca d**a ce intindem rufele. Duc singuri ligheanul la baie. Baietelul imi spune ca nu il poate pune foarte bine, fetita il pune cm il asezam noi.

Ei pun si strang masa.

Sunt oameni de nadejde, chiar daca sunt mici.

Si se bucura sa fie de ajutor.

Si noi ne bucuram sa cultivam acest firesc al lui “a fi impreuna”.

Ei sunt cei mici care fac lucruri mari.

30/08/2025

Este acea oboseala care, atunci cand te oboseste, te si hraneste.

Si totusi, uneori, pentru unele mame, e greu.

Voua ce ganduri, amintiri va trezeste aceasta imagine?

Psiholog Roxana Dincă

07/01/2026

21/10/2025

16/10/2025

11/10/2025

04/10/2025

01/10/2025

23/09/2025

19/09/2025

15/09/2025

07/09/2025

02/09/2025

30/08/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category