05/03/2026
CAND LENTILA MEA UMBRESTE BUCURIA TA
Ca si oameni, uneori avem un amalgam de anotimpuri in suflet.
Ca si parinti, uitam sa reflectam si sa ne dam seama de existenta acelor anotimpuri.
De obicei, in sufletul copiilor se cuibareste vara.
Uneori, in sufletul parintelui e iarna.
Cand parintelui ii lipseste reflectia si nu isi da seama ca in sufletul lui este iarna, atunci manusile de iarna purtate de parinte pot frange florile de vara ale copilului.
Lentila pentru iarna umbreste lumina verii.
Si in exterior copilul poate vedea un parinte suparat, ingrijorat, care nu rezoneaza cu starea lui ca si copil din acel moment si careia nu ii poate raspunde.
Si totusi, ca parinti, ce putem face?
Sa schimbam anotimpul? Uneori putem, uneori nu. Sa ne prefacem ca nu exista acel anotimp in sufletul nostru? Uneori poate functiona, dar e nevoie de intelepciune si precautie.
Sa recunoastem si anotimpul nostru, si pe cel al copilului?
Aceasta sinceritate sufleteasca ar fi cea mai valoroasa.
Sa recunosc valoarea bucuriei copilului, sa ii arat prin cateva gesturi ca ma bucur de bucuria lui. Si totodata, sa recunosc faptul ca momentan pentru mine e greu si ca imi pare rau ca nu ma pot bucura de bucuria lui asa cm as vrea.
Aceasta sinceritate si deschidere dau o mare claritate si siguranta in sufletul si viata copilului.
Daca aveti si vreti, astept pareri despre astfel de experiente.
Cu drag, pentru voi
