06/04/2026
Câteva dintre trăsăturile comune ale persoanelor perfecționiste, indiferent dacă se află pe dimensiunea adaptativă sau dezadaptativă, includ o motivație extrem de puternică de a realiza totul impecabil, fără greșeli, precum și o tendință de a-și evalua performanțele într-un mod foarte critic. În plus, atât unii, cât și ceilalți resimt intens presiunea de a avea succes, diferența constând în mecanismele de coping pe care le folosesc.
Mediul școlar, prin evaluarea constantă academică și socială, poate intensifica perfecționismul, generând stres și anxietate. Acesta apare încă din primii ani și se accentuează în adolescență. Deși elevii perfecționiști sunt motivați să exceleze, așteptările nerealiste și abilitățile insuficient dezvoltate îi pot bloca.
Nemulțumirea față de performanță duce la frustrare și procrastinare, care amplifică teama de eșec și o extind și în alte domenii ale vieții. Astfel, se formează un cerc vicios, iar perfecționismul devine un factor de risc pentru anxietate și depresie.
