30/03/2026
Observ în jurul meu dar și în social media faptul că există un întreg curent al iubirii de sine. E ceva ce și eu încurajez, dar cred că lucrurile se îndreaptă încet către o extremă. 🛑
Să te sacrifici pentru ceilalți, să lași mereu de la tine, să nu spui niciodată NU, să trăiești viața pe care alții și-o doresc pentru tine nu e sănătos; dar la fel de nesănătos e și să vrei să se facă tot timpul ca tine, să ai impresia că dacă lași de la tine în unele situații atunci renunți la tine, să vrei să primești constant ce ai nevoie de la ceilalți, fără să fii dispus să oferi și tu la rândul tău ce au ei cel mai mult nevoie de la tine (nu ce crezi tu că au ei nevoie). 🫶
O viață împlinită înseamnă echilibru. Să urmezi ce e important pentru tine, dar să fii dispus să faci și compromisuri, să ceri să fii înțeles pentru ce simți, dar să faci și tu la fel cu ceilalți. Până la urmă avem atât nevoi individuale, cât și să fim în relație cu ceilalți și e nevoie să ne îngrijim de amândouă în egală măsură. "Mă pun pe mine pe primul loc" mereu, indiferent de context și persoană, s-ar putea să rezulte în a rămâne singur. Și asta va fi ok o perioadă. Până când nu va mai fi...
