Psihoterapeut Cosmina Matis - copii și părinți Cluj

24/03/2026

In ședințele cu copiii mai mari aduc în întâlnire, tema certurilor din prieteni, sentimentele care ies la iveala in asemenea momente și care sunt strategiile pe care le pot adopta ca sa gestioneze cat mai bine aceste situații.

Este puțin probabil ca vreun copil sa scape vreodată de certurile cu prietenii. Însă pe cât de obișnuit este acest lucru pe atât de devastator poate părea pentru unii copii.

De cele mai multe ori certurile derivă din presupuneri pe care le fac copiii unii despre alții, lipsa comunicării eficiente și a stategiilor de adaptare.

Jocul cu bilețele, puse într-un bol, în care copilul și terapeutul extrag pe rând câte un bilet și vorbesc despre situația scrisă, este provocator pentru copii.

Dar nu îmi fac griji, pentru că ei adora ,,challenge-urile,, 🥳

Dar noi îl facem sa fie și amuzant — pentru că, pe lângă tema serioasă, mai introducem și câte o glumă sau ne imaginăm împreună faze amuzante. 😊

Acest joc poate fi folosit cu ușurință și la clasa, la orele de dezvoltare personala sau chiar și în familie.
 🤍

18/03/2026

Ce aduce TATA in relația cu copilul și e special și de neînlocuit?

Tata e cel care face ,,magie,, in ochii copiilor mici
TATA este eroul și modelul lor în primii ani de viață
TATA e cel care face joaca amuzanta, care se lasa cu tipete, strigate, harjoneala si cu ,,MAI VREAU,, ÎNCĂ O DATA,,
TATA e cel care insufla copilului curaj, disciplina, putere cu acel ,,hai ca poti nu te lasa,,
TATA este cel care pune limite, uneori mai ușor, atunci când mamei îi este greu
TATA e cel care o ajuta pe mama sa rupa ,,cordonul ombilical psihologic,, cand copilul creste si mamei ii este greu sa il lase sa se desprinda
TATA e cel care provoacă limitele copilului dar ii oferă în același timp și siguranta
TATA e cel care mai încalcă cateodata regulile mamei de dragul copilului și a veseliei🤫😇

Un tata e special, relația copilului cu tata e specială.
Însă de prea multe ori, tații ajung să creadă că rolul mamei este mai important decât al lor și se retrag în spate. Rămân doar în rolul de „provider”.
Când tata lipsește din relație, pierde copilul, pierde mama, pierde și tata.
Așa că… un BIG LIKE pentru TAȚI.🤍

13/03/2026

🌿Prima întâlnire cu părinții și copiii în cadrul etapei de evaluare se bazează pe joc și interacțiune.

Activitățile de joc sunt special alese pentru a urmări dimensiuni concrete din relația de atașament părinte- copil, pe care ulterior le vom aduce in prim plan în sesiunea de consiliere parentală.

Copiilor le spun că le dam părinților ,,provocări,, și toți zâmbesc larg și parcă spun ,,să vă vad acum parintilor ,, 😀

Pentru unii părinți poate fi chiar provocator, poate sa îi scoată un pic din zona de confort când e nevoie sa coboare din mintea de adult la cea de copil.
Însă o fac foarte bine 🙌

Este o întâlnire în care copiii și părinții se conectează unii cu alții prin joc...părinții sunt in terenul de joacă al copilului și asta nu poate decât să îi facă fericiți.🫶

❤️ Terapia prin joc

# Centrul de psihologie și training ATMAN Florești
Str Urușagului Nr 34 G

# Cluj Napoca, Str Traian Moșoiu Nr 48

06/03/2026

04/03/2026

Vești noi 🌿

Începând cu 5 martie, îmi extind activitatea și în Florești, în cadrul Centrului de Psihologie și Training ATMAN Florești.

Voi lucra aici cu copii, adolescenți și părinți, în ședințe de:
▫️ evaluare și consiliere psihologică
▫️ psihoterapie integrativă
▫️ terapie prin joc
▫️ consiliere parentală
▫️ ateliere de dezvoltare socio-emoțională

❤️ Așadar, aștept cu drag să ne cunoaștem în noul spațiu, unde copiii pot să se joace, să fie zgomotoși, să râdă, să fie triști, furioși sau veseli.
Aici sărbătorim reușitele și învățăm împreună că eșecurile sunt doar un pas spre dezvoltare.

Locații cabinete:

📍Cluj Napoca, Str Traian Moșoiu Nr 48

📍Florești, Str Urușagului Nr 34G

27/02/2026

,,Fetița care a crescut prea repede,,
O poveste despre copiii care devin mari înainte de vreme.

A fost odată o fetiță care crescuse prea repede. Nu doar în ceea ce privește corpul ei, ci în toate celelalte aspecte ale vieții.

Când avea opt ani, i se spunea sa fie politicoasa, atenta, rezonabila. Sa nu se plânga, sa nu se enerveze, sa nu fie capricioasa, sa nu ceara prea multe. Ce mai, sa fie mare!

Iar cm acea fetita nu îndraznise niciodata sa ceara ceva, nu era niciodata dezamagita. Nu stia daca era fericita sau nu. Nu avea propriile sale dorinte. Nu avea asteptari.

Ceilalti aveau asteptari în ceea ce o privea pe ea. Si placerea ei era sa le faca pe plac celorlalti! Asa se simtea vazuta si apreciata.
Uneori, înainte de a adormi, îsi imagina uneori ca exista o tara în care fetitele pot fi fetite pentru mult timp. O tara în care parintii ascultau dorintele copiilor, chiar daca nu le îndeplineau întotdeauna. O tara în care copiii se puteau juca de-a oamenii mari, dar doar sa se joace de-a oamenii mari!!

In unele seri îsi imagina ca pleca în acele tari, cu un rucsac mare pe care îl umplea cu vise, cu jocuri, cu râsete si lacrimi. Fetita aceea nu plângea deloc pentru ca "trebuia sa fie mare".

A trebuit ca acea fetita sa astepte sa ajunga la vârsta de patruzeci de ani pentru a îndrazni sa fie mica, pentru a îndrazni sa aiba dorinte imposibile, pentru a îndrazni sa plânga si sa râda. Pentru a îndrazni sa danseze si chiar sa faca prostii. (adaptare d**a Jaques Salome)

☀️O poveste despre copiii care ajung mari prea devreme, despre copiii parentificati, care devin sprijin emoțional pentru părinți, care preiau griji, tensiuni și responsabilități care nu sunt ale lor.

Și atunci când un copil nu are voie să fie mic la timp, va încerca, poate zeci de ani mai târziu, să recupereze copilăria sau adolescenta amânată.❤️

24/02/2026

,,Când copilul este tachinat la școală,, o poveste terapeutică despre putere și reglare emoțională.

Poveștile terapeutice pot avea un efect profund, deoarece copilul se identifică cu personajul și își poate explora emoțiile într-un spațiu sigur, simbolic.

A fost odată un pui de leu pe nume Leo.
Leo avea o coamă mică, încă pufoasă, dar în inima lui își dorea să fie cel mai puternic din toată savana.
În fiecare dimineață mergea la Școala Animalelor din Pădure.
În clasă mai erau câțiva pui de animale gălăgioase. Doi pui de hiene râdeau tare și făceau glume care uneori îl priveau și pe Leo.
— Uite-l pe leul cu coama de puf! spuneau ele chicotind.
Inima lui Leo începea să bată repede iar în piept apărea un foc mic. (focul= furia, neputinta, frica, rusine)
Și atunci făcea ce știa el mai bine: scotea ghearele.
Într-o zi, doamna Bufniță l-a chemat după ore.
— Leo, am observat că uneori pari gata de luptă. Mă întreb… de cine încerci să te aperi?
Leo a vrut să spună: „De nimeni!” Dar ochii i s-au umezit puțin.
— Nu-mi place când râd… a șoptit el.
Doamna Bufniță I-a spus doar atât:
Uneori, când cineva râde de noi, corpul nostru crede că suntem în pericol. Și ne pregătește de luptă. Dar știi ceva? Puterea adevărată nu înseamnă să scoți ghearele. Înseamnă să știi când ești în siguranță.
Leo a clipit mirat.
— Și cm știu?
— Te uiți în jur. Vezi dacă există un adult care te protejează. Îți îndrepți spatele. Respiri adânc. Și folosești vocea leului, nu ghearele lui.
În ziua următoare, când hiene au ras din nou, focul a apărut iar.

Și-a pus lăbuțele pe bancă. Și-a îndreptat spatele. A respirat adânc. A simțit și că doamna Bufniță era în clasă.
Și a spus calm:
— Nu îmi place asta. Nu imi place ca radeti de mine!
Apoi s-a uitat spre doamna Bufniță. Iar doamna Bufniță era acolo.
Hienele au tăcut.
Pentru prima dată, Leo a simțit ceva nou.
Si de atunci s-a întrebat în gând de fiecare data „Ce ar face un leu care știe că nu este singur?”

Uneori poate să vorbească ferm.
Uneori poate să ceară ajutor.
Uneori poate să ignore.
Uneori poate doar să respire și să rămână drept.

20/02/2026

În lucrul cu copiii mai mari, aduc în sesiunile de terapie și momentele de distracție, pentru a activa emoțiile pozitive: bucuria, amuzamentul, încântarea, căldura, mândria sănătoasă și entuziasmul.

În terapie , crearea unui spațiu sigur pentru accesul la aceste stări și integrarea lor vor duce treptat la sentimente de încredere în sine, de competență și de valoare personală

17/02/2026

Cum putem ajuta copilul să treacă peste un eveniment medical, prin joc?

12/02/2026

Jocul poate fi conectare, poate fi descărcare a emoțiilor neplăcute și a tensiunii din corp.
Jocul poate fi vindecător prin experiența traita...fără prea multe explicații.

06/02/2026

Cât de bine este explicat în videoul de mai jos, cm modelul relațiilor pe care copiii îl au în copilărie cu părinții/ îngrijitorii primari, îl vor duce mai departe în toate relațiile pe care le vor avea, în adolescență și când vor fi adulți.

Teoria atașamentului susține că, în primii ani de viață, o legătură puternică emoțională și fizică, cu un îngrijitor principal, este crucială pentru dezvolta...

04/02/2026

Când copilul e copleșit de emoții, el nu mai aude ce spune părintele.
Ce putem face ca să ne asculte?